Întreținerea gazonului: aerarea și scarificarea

Aerarea

Aerarea este o operațiune importantă pentru toate suprafețele de gazon, deși regularitatea și intensitatea cu care trebuie tratată o suprafață vor varia în funcție de o serie de factori. Cel mai important este nivelul de uzură la care este supusă o suprafață, împreună cu tipul de sol de substrat. O suprafață intens utilizată, cu un sol fin, predominant argilos, va fi mai predispusă la compactare și, prin urmare, va necesita un regim de aerare mai intens și mai regulat, în comparație cu o suprafață supusă unei uzuri reduse și cu un sol afânat, cu drenaj liber, nisipos.

De ce trebuie să efectuez aerarea?

Solurile sănătoase sunt alcătuite dintr-un amestec de particule solide de sol, apă și aer, împreună cu microorganisme și materie organică. Folosim aerarea pentru a menține solul sănătos, pentru a păstra echilibrul dintre aer și apă în sol. Un sol bine aerisit va absorbi eficient apa de ploaie și cea de irigat. Se va drena bine și va rămâne aerisit. Acest lucru este important deoarece majoritatea microorganismelor benefice sunt de natură aerobă și, prin urmare, au nevoie de oxigen pentru a se metaboliza. În solurile slab aerisite, microorganismele nu pot funcționa normal, iar materia organică nu poate fi descompusă în mod eficient, ceea ce reduce reciclarea nutrienților vitali.

În plus, toate plantele trebuie să dezvolte un sistem radicular extins pentru o creștere sănătoasă și pentru a-și maximiza rezistența în perioadele de stres, prin asigurarea accesului la apă și la nutrienți esențiali. Într-un sol slab aerisit, dimensiunea porilor va fi mai mică din cauza uzurii sau din cauza pierderii structurii solului în urma compactării. Prin urmare, există mai puțin spațiu pentru înrădăcinare și doar un spațiu limitat pentru aer și apă. De asemenea, o mai bună înrădăcinare într-un sol bine aerisit va ajuta iarba să supraviețuiască în perioadele de caniculă și secetă.

Prin urmare, acestea sunt obiectivele principale ale aerării:

1. Ameliorarea compactării solului
2. Îmbunătățirea drenajului suprafeței
3. Îmbunătățirea aprovizionării cu aer a solului
4. Îmbunătățirea structurii solului
5. Îmbunătățirea condițiilor de înrădăcinare
6. Promovarea descompunerii materiei organice în profilul superior
7. Creșterea rezistenței la secetă (indirect, prin încurajarea creșterii mai profunde a rădăcinilor și menținerea suprafeței deschise la precipitații și irigații).

Ce tipuri de aerare pot fi efectuate?

Există mai multe tipuri diferite de aerare, dar brăzdarea și carotajul cu dinți plini vor constitui, probabil, cea mai mare parte a lucrărilor de rutină.

Dinții de brăzdare pot fi descriși în mai multe feluri, în funcție de forma lor și de modul în care funcționează: cuțit, diamant, daltă și foarfecă pentru rădăcini. Aceștia sunt proiectați să penetreze suprafața pentru a stimula înrădăcinarea, maximizând în același timp schimbul de aer și reducând la minimum perturbațiile. Brăzdarea se realizează cel mai bine în perioadele de toamnă și iarnă, deoarece marcajele de brăzdare se pot deschide în timpul primăverii și verii, când condițiile sunt mai uscate.

Carotajul cu dinți plini reprezintă operațiunea optimă pentru primăvară și vară. Dinții plini sunt disponibili într-o gamă largă de diametre și lungimi, dar vor produce o gaură rotundă, care nu se va lărgi.

Aerarea de rutină ar trebui să fie concentrată în primii 75-150 mm de sol. Alegerea echipamentului va depinde de mărimea și calitatea suprafeței care urmează să fie lucrată. Suprafețele mari de agrement dominate de ierburi grosiere (raigras peren, păiuș înalt și iarba de pajiște cu tulpini netede) se tratează cel mai bine cu accesorii montate pe tractor, cum ar fi aeratoarele cu tambur echipate cu dinți plini (țepi) sau dinți de brăzdare. Accesoriile montate pe tractor sunt disponibile pentru întreaga gamă de dimensiuni de tractoare, precum și pentru alte vehicule utilitare, pentru a se asigura că lucrările pot fi efectuate cât mai eficient posibil.

Pentru suprafețe mai mici, aeratoarele mai compacte, autopropulsate, operate manual, pot fi o alegere mai bună, în special pentru peluzele ornamentale. Acestea sunt disponibile în formă de acționare cu tambur și cu poanson și pot accepta o gamă largă de dimensiuni și tipuri de dinți (de brăzdare, plini, tubulari și de tip lingură).

Pentru lucrări localizate, uneltele manuale (de exemplu, furca de grădină) încă au o funcție importantă, în special pentru tratarea unor probleme cum ar fi un petic uscat sau probleme localizate de drenare sau compactare.

Dar carotajul tubular?

Carotajul tubular este o operațiune mai specializată; îndepărtarea fizică a unui nucleu de sol din profil cu scopul de a îndepărta materia organică de la suprafață, solul sărac și de a reduce compactarea suprafeței. Dimensiunile dinților variază de la 6 la 25 mm în diametru și, în general, au o adâncime de lucru de 75-100 mm. Această operațiune introduce un volum mare de aer în profilul solului și oferă o oportunitate pentru schimbul de sol. În mod normal, aceasta ar fi urmată direct de o aplicare a unui strat de acoperire, în care un strat de acoperire pe bază de nisip este împrăștiat pe suprafață și încorporat în găurile deschise ale dinților.

Dar compactarea adâncă?

În cazul în care solul s-a compactat, ceea ce a dus la dificultăți de drenaj, sau în cazul în care a avut loc o pierdere de structură din cauza lucrărilor efectuate în condiții de umiditate, se pot obține îmbunătățiri prin utilizarea de echipamente specializate. Astfel de accesorii sunt concepute pentru a fi montate în partea din spate a unui tractor și sunt disponibile într-o varietate de dimensiuni pentru a se potrivi tuturor amplasamentelor și condițiilor de teren. Cel mai mare are o lățime de aproximativ 2,5 metri și o adâncime de lucru de până la 400 mm (16 inchi).

Mașini precum Verti-Drain sau Wiedenmann funcționează într-un mod similar cu o furcă manuală, cu care aerarea profundă a profilului solului este combinată cu o acțiune de ridicare, care provoacă fracturarea și fisurarea solului în adâncime, pentru a sparge straturile compactate. Alte mașini, cum ar fi Shockwave și Earthquake, au un mod de acțiune diferit, dar rezultatul final este același. Aceste utilaje au o serie de cuțite rotative care vibrează și se rotesc, care creează brazde lineare în adâncime, mai degrabă decât cuțite care lasă în urmă găuri individuale, verticale.

Momentul în care se efectuează lucrările de decompactare în profunzime este esențial pentru succesul acestora. Solul trebuie să fie destul de umed pentru a maximiza penetrarea dinților, dar suficient de uscat pentru a permite solului să se fractureze și să se fisureze. Decompactarea solului umed va duce pur și simplu la împrăștiere și poate provoca mai multe daune decât beneficii. Dacă este necesar, toamna este cel mai bun moment pentru a efectua aceste lucrări.

Scarificarea

Scarificarea este un proces diferit de aerare; este, în primul rând, o operațiune de îngrijire a gazonului, care are ca scop încurajarea unei creșteri verticale, eliminarea creșterii laterale/orizontale dezordonate, eliminarea mușchiului și controlul acumulării de materie organică. Scarificarea poate fi efectuată cu o simplă greblă sau o grapă cu lanțuri, sau cu un echipament specializat de scarificare foarte mecanizat, dotat cu o serie de lame verticale rotative. În funcție de zona care urmează să fie tratată, sunt disponibile atât unități operate manual, cât și unități montate pe tractor. Alegerea echipamentului trebuie să fie determinată de suprafața de prelucrat, de intensitatea tratamentului și de calitatea finisajului necesar.

Severitatea unei operațiuni de scarificare va fi determinată de amploarea problemei care trebuie rezolvată. Scarificarea de rutină ar trebui doar să zgârie suprafața solului, îndepărtând mușchiul și materia organică de la baza gazonului. Scarificarea profundă, care pătrunde în profilul superior al solului, este necesară numai în cazul în care s-a acumulat un exces de materie organică din cauza unui dezechilibru în programul de întreținere. De exemplu, udarea sau fertilizarea excesivă, aerisirea limitată sau drenajul necorespunzător pot contribui la apariția unei probleme cu materia organică.

Scarificarea poate fi foarte dăunătoare pentru pajiște și ar trebui să fie luată în considerare numai în perioadele de creștere viguroasă – primăvara și toamna. Lucrările de primăvară reprezintă momentul pentru îndepărtarea mușchiului de pe pajiște și pentru revigorarea creșterii. Lucrările de toamnă, pe de altă parte, sunt foarte reușite atunci când sunt efectuate ca parte a lucrărilor de recondiționare de la sfârșitul sezonului, cu până la trei sau patru treceri pentru a pregăti o suprafață pentru supraînsămânțare. Între timp, aceste lucrări pot fi completate cu o greblare ușoară mai regulată. Acest lucru va servi la menținerea unui nivel bun de prezentare atunci când este realizat împreună cu cositul, precum și la controlul acumulării de material organic la baza gazonului, reducând astfel nevoia de operațiuni intense în alte momente.

Cele mai importante sfaturi pentru aerare și scarificare

1. Momentul aerării este important. Pentru suprafețele fine și de înaltă calitate, brăzdarea ar trebui să fie limitată la perioada de iarnă pentru a preveni deschiderea brazdelor în condiții de secetă. Decompactarea în profunzime trebuie efectuată pe sol umed pentru a maximiza penetrarea dinților și a optimiza astfel eficiența operațiunii.
2. Asigurați-vă că viteza de înaintare a operațiunii este setată pentru a optimiza eficiența lucrării efectuate și nu doar pentru a termina lucrarea cât mai repede posibil! Dacă este finalizată prea repede, penetrarea va fi limitată și există riscul de a „smulge” gazonul.
3. Scarificarea profundă este cea mai eficientă metodă de îndepărtare a materiei organice din profilul superior, dar are o adâncime de lucru limitată – de obicei 25 mm. Adâncimea de lucru trebuie limitată la 75% din distanța dintre lame pentru a evita destabilizarea suprafeței. Dacă efectuați o trecere dublă, efectuați a doua trecere la jumătate din adâncimea de lucru a primei treceri și la un unghi de cel mult 45%.
4. În cazul în care solurile sunt grele, aplicați o acoperire superioară împreună cu aerarea pentru a îmbunătăți drenajul suprafeței, pentru a crește toleranța la uzură și pentru a dilua materia organică la baza gazonului. Carotele nu trebuie să aibă un diametru mai mic de 12 mm, pentru a se asigura că pot fi umplute eficient.
5. Scarificați numai atunci când creșterea este puternică pentru a asigura o bună recuperare. Pentru un tratament anual unic, toamna reprezintă cea mai bună opțiune. Scarificarea timpurie ar trebui să fie finalizată numai după ce a început creșterea (mai), dar niciodată pe caniculă/secetă.
6. Încercați să variați direcția de scarificare și terminați atunci când gazonul este uscat, pentru un finisaj mai bun. Evitați scarificarea înaintea ridicării gazonului.
7. Nu aerisiți/scarificați în decurs de două-trei zile de la aplicarea unui îngrășământ pentru a evita perturbarea granulelor și deteriorarea potențială a produselor cu eliberare controlată, care pot afecta modelul de eliberare. O aplicare a unui produs convențional cu șapte până la zece zile înainte de începerea lucrărilor va îmbunătăți creșterea și va contribui la asigurarea unei bune recuperări.