Creșterea merelor
sfaturi privind nutriția culturilor
Tot ce trebuie să știți despre fertilizarea merelor, cele mai bune practici, produse potrivite, studii pe teren și multe altele.
Sfaturi pentru cultivarea merelor (Malus domestica)
-
Merele cresc mai bine în solurile cu pH între 6 și 7.
-
În solurile cu pH ridicat (peste 8) poate apărea în principal deficiențe de fosfor, dar și de alți micronutrienți.
-
În solurile cu un conținut ridicat de calcar activ, pot apărea probleme de absorbție a microelementelor, cum ar fi fierul.
-
Plantele sunt foarte sensibile la sărurile din sol (salinitate maximă de 2-3 mS / cm) și sodiul transferabil.
-
Nevoile de apă sunt în jur de 600-800 mm / Ha între ruperea mugurilor și căderea frunzelor.
-
Managementul calciului este foarte important pentru calitatea recoltei și de aceea este important să aveți și o strategie pentru sol și o strategie foliară.
Cerințe nutritive
Absorbția estimată a nutrienților (kg/t) per:
An | N | P2O5 | K2O | MgO | SO3 | CaO |
---|---|---|---|---|---|---|
Anul 1 | 48 | 48 | 36 | 6 | 3 | 48 |
Anul 2 | 42 | 48 | 63 | 9 | 4.5 | 36 |
Anul 3 | 70 | 60 | 110 | 12.5 | 9 | 40 |
Producție (45 tone) | 100 | 90 | 220 | 40 | 30 | 110 |
Lună | Stadiul fiziologic | N (kg/ha) | P2O5 (kg/ha) | K2O (kg/ha) |
---|---|---|---|---|
Februarie | repaus | 10 | 15 | 20 |
Martie | inițiere florală | 15 | 15 | 20 |
Aprilie | formarea fructelor | 15 | 20 | 40 |
Mai | dezvoltarea fructelor și inițierea mugurilor | 20 | 15 | 40 |
Iunie | dezvoltare fructelor și dezvoltare vegetativă | 10 | 10 | 40 |
Iulie | dezvoltare fructelor și dezvoltare vegetativă | 5 | 5 | 40 |
August | începutul recoltării | 5 | 5 | 10 |
Septembrie | sfârșitul recoltării | 10 | 5 | |
Octombrie | sfârșitul recoltării | 10 | ||
Aplicare totală | (kg/ha) | 100 | 90 | 210 |
Dinamica asimilării nutrienților pe parcursul unui sezon de cultură la mere
Deficiențe nutritive
Nutrient | Descriere | |
---|---|---|
Azot | Este cel mai important element mineral în nutriția plantelor. Este o componentă a aminoacizilor, proteinelor și acizilor nucleici și, prin urmare, este esențială în creștere, atât în faza de diviziune celulară, cât și în faza de alungire. Face parte din molecula de clorofilă, influențând direct fotosinteza, deoarece face parte din enzima rubisco, fundamentală în ciclul de fixare a dioxidului de carbon de către frunză. Fără un aport adecvat de N, cultura durează prea mult pentru a ajunge la o dezvoltare care o face productivă și în cazul unui pom în producție nu realizează o reînnoire agilă a lemnului de fructe pentru sezonul următor. | |
Potasiu | Rolul principal al potasiului este direct legat de calitate și producție. Nivelurile crescute de potasiu îmbunătățesc calitatea și cantitatea culturii. Principalele roluri ale potasiului sunt; sinteza proteinelor, procesele fotosintetice și transportul zahărului de la frunze la fructe. | |
Fosfor | Rolul principal al fosforului este structural, făcând parte din ATP. Acești compuși stochează energia din fotosinteză și o eliberează în anumite locuri din plantă unde este necesar. Ele sunt esențiale în toate procesele în care există o diviziune celulară activă, cum ar fi în momente de dezvoltare a rădăcinilor și în înflorire. | |
Calciu | Este esențial pentru formarea structurii plantei și a peretelui celular. Este important pentru buna funcționare a mecanismelor de absorbție, precum și pentru a preveni evadarea elementelor din afara celulelor. De asemenea, se află în centrul mecanismelor de apărare ale plantei, ceea ce o ajută să detecteze și să reacționeze împotriva factorilor externi. |
Aspecte cheie ale culturii de mere
Mărul este mai rezistent la frig decât alte specii de semințe și copaci precum părul. De asemenea, nu are nevoie de la fel de multă căldură și lumină pentru a se coace, iar mărul preferă mai degrabă clima umedă decât cea uscată. Deși florile sunt sensibile la înghețurile târzii de primăvară, mărul suportă temperaturi sub -10°C, fără a se afecta coaja, deși sub -15°C unii muguri de flori pot fi pierduți. Principala limitare pentru cultivarea mărului în regiunile sudice este cerința orelor reci, deoarece, deși există soiuri cu cerințe scăzute (în jur de 500 de ore reci), majoritatea soiurilor cele mai productive au nevoie de mai mult de 1500 de ore reci).
În expunerile sudice și sud-estice, intensitatea ridicată a luminii poate produce fructe vitroase, iar căldura ridicată favorizează întunecarea internă, opărirea suprafeței sau arsuri solare.
Este o cultură nesolicitantă în sol, cu un sistem radicular de mică adâncime, deși preferă solurile argiloase adânci și ușoare, se descurcă bine în soluri grele sau puțin adânci.