Creșterea soiei
sfaturi privind nutriția culturilor

Rolul nutrienților

Azot

Crește randamentul semințelor de soia, dar poate, de asemenea, să prelungească perioada de creștere, să reducă greutatea nodulilor și să crească greutatea rădăcinii. Fertilizarea excesivă cu azot poate duce la încovoierea plantelor, la fixarea slabă sau la reducerea completă a nodulilor și la scăderea randamentului semințelor.

Fosfor

Are un efect benefic asupra dezvoltării corecte a sistemului radicular, este o componentă a acizilor nucleici și este prezent în lipidele care fac parte din toate membranele celulare.

Potassium

Reglează echilibrul hidric al plantelor și, împreună cu sodiul, calciul și magneziul, influențează hidratarea plasmei. Participă la metabolismul asimilaților și la transportul lor în plantă, inclusiv la rădăcinile de soia și la bacteriile nodulilor.

Sulf

Este necesar de la începutul perioadei de creștere pentru a construi proteinele necesare bacteriilor nodulare. Controlează metabolismul azotului în plantă și este implicat în formarea azotului biodisponibil. Este esențial pentru sinteza grăsimilor.

Magneziu

Promovează dezvoltarea bacteriilor nodulare, are un impact favorabil asupra dezvoltării sistemului radicular al soiei și a metabolismului azotului și crește eficiența fotosintezei. Este esențial pentru transportul asimilaților în plantă, asigurând o bună aprovizionare cu asimilări esențiale soiei și bacteriilor nitrificatoare.

Calciu

Stimulează procesele de formare a nodulilor radiculari, este esențial pentru construcția sistemului radicular, acționează ca un indicator al stresului abiotic (secetă, temperatură ridicată).

Zinc

Stimulează sinteza aminoacidului triptofan, care este implicat în interacțiunea dintre soia și bacteriile nitrificatoare. Are impact asupra activității hormonilor vegetali, în principal auxinii responsabili de creșterea plantelor.

Molibden

O componentă esențială a complexului enzimatic, azotaza, necesară pentru fixarea simbiotică a azotului atmosferic. Este benefic pentru dezvoltarea nodozitătilor, ceea ce crește cantitatea de azot fixat. Crește numărul de flori, ceea ce duce la producerea mai multor păstăi și la un randament mai mare.

Bor

Are un impact favorabil asupra procesului de fixare a nodulilor radiculari, asupra creșterii și funcției corespunzătoare a acestora și asupra dezvoltării bacteriilor nitrificatoare. Participă la procesul de legare a păstăii.

Deficiențe nutritive

Fosfor – perturbarea dezvoltării sistemului radicular al soiei.

Potasiu – perturbarea transportului carbohidraților la bacteriile nitricficatoare situate în rădăcinile de soia. O mare parte din carbohidrați rămâne în frunze și nu este disponibilă rădăcinilor de soia și Rhizobium.

Magneziu – reducerea fotosintezei plantelor și asimilarea procesului de formare. Perturbarea transportului glucidelor către bacteriile nodulare prezente în rădăcinile de soia. Prin urmare, o mare parte din carbohidrați rămân în frunze și nu este disponibil pentru rădăcinile de soia și Rhizobium.

Calciu – reducerea formării nodozotatilor, ducând la reducerea fixării azotului atmosferic.

Zinc – reducerea randamentului de soia ca urmare a scăderii ramificațiilor, ceea ce duce la o reducere a numărului de flori și păstăi.

Molibden – disfuncție a nitrogenazei, necesară pentru procesul de fixare a azotului atmosferic de către bacteriile nodulare. Dezvoltarea mai proastă a nodulilor radiculari, reducând cantitatea de azot atmosferic fixat.

Bor – Reducerea procesului de fixare a nodozotatilor, ceea ce duce la o reducere a cantității de azot fixat.

Metode de fertilizare

Pe solurile acide, se recomandă aplicarea varului (1,5 – 2 t/ha de var de magneziu), de preferință sub cultura premergătoare, și pe soluri ușor acide imediat înainte de arat. Soia absoarbe cantități mari de nutrienți din sol. Este nevoie de fertilizare minerală abundentă.

Pentru a produce 1 t de sămânță cu recoltă de produs secundar, soia absoarbe aproximativ 70 kg de N, 17 kg de P2O5, 30 kg de K2O, 10 kg de MgO, 20 kg de CaO și 4 kg de S.

Pe solurile cu conținut foarte mare de fosfor și potasiu, se poate renunța la fertilizarea cu acești nutrienți. Pe solurile cu conținut mediu de fosfor și potasiu, se recomandă aplicarea a 40 – 50 kg de P2O5/ha și 60 – 80 kg de K2O/ha în toamnă. Pe solurile cu conținut scăzut, fertilizarea minerală cu fosfor și potasiu trebuie mărită la 70 kg de P2O5/ha și 120 kg K2O/ha.

Cu o simbioză vegetală gestionată corespunzător cu bacteria nodulară Bradyrhizobium japonicum, soia poate acoperi până la 70% din necesarul său de nutrienți azotați. Pentru dezvoltarea corespunzatoare a bacteriilor Bradyrhizobium japonicum, se recomandă o aplicare de start cu azot înainte de însămânțare de 30 kg N/ha.

Pentru ferilizarea culturii de soia cu îngrășăminte azotate, se recomandă utilizarea îngrășămintelor care conțin o formă de nitrat cu acțiune rapidă, cum ar fi nitratul de amoniu sau soluția UAN. Pentru exploatarea potențialului de producție genetică și în zonele post cerealiere și mai puțin abundente, se recomandă fertilizarea cu azot. Cu o formare slabă a nodozitatilor, pe soluri cu conținut scăzut de humus și azot mineral, se recomandă o aplicare cu azot de 40 – 50 kg/ha, de preferință sub formă de azotat de amoniu, în timpul perioadei de apariție a mugurilor floriferi.

Pe solurile cu conținut scăzut de magneziu și sulf, soia necesită hrănirea cu acești nutrienți de 1 – 2 ori în timpul perioadei de creștere, de exemplu sub formă de sulfat de magneziu.

Nutritia optimă cu micronutrienți a plantelor de soia îmbunătățește randamentul și parametrii de calitate.

În timpul perioadei de creștere, necesită fertilizare cu zinc, molibden și bor.

Procedura de nfertilizare este recomandată în timpul etapei de formare a mugurilor floriferi.

Aplicarea cuprului și manganului nu este recomandată.

Cuprul inhibă creșterea perisorilor absorbanti din rădăcină, ceea ce are un impact asupra formării nodozotatilor, iar manganul este toxic pentru bacteriile nitrificatoare.