Cultivarea viței de vie
sfaturi privind nutriția culturilor

Tot ceea ce trebuie să știți despre fertilizarea a viței de vie, cele mai bune practici, produse adecvate, studii de teren și multe altele.

Sfaturi pentru cultivarea vița de vie(Vitis vinifera)

  • Soluri: Vița de vie se poate adapta la o gamă largă de tipuri de sol și, dacă adâncimea solului, textura și condițiile de apă sunt favorabile, va supraviețui și va produce recolte bune de vânzare pe soluri cu fertilitate slabă. Vița de vie are nevoie de un sol bine drenat Plantele cresc mai bine în solurile cu pH între 6 și 7.

  • În solurile cu pH ridicat (peste 7,5) pot apărea deficiențe de fosfor, dar și de alți micronutrienți, cum ar fi fierul.

  • În cazul în care solul este suficient de adânc, se poate pune iarbă între rânduri pentru prevenirea eroziunii și îmburuienării.

  • Selectarea amplasamentului: Microclimatele localizate joacă un rol important în ceea ce privește fezabilitatea plantării strugurilor pe un anumit loc. Cea mai importantă caracteristică este aerul rece și drenajul.

  • Alți factori care trebuie luați în considerare pentru selectarea amplasamentului sunt: disponibilitatea luminii solare totale și lipsa vântului puternic și a grindinei puternice.

  • Vița de vie are nevoie de obicei de un climat cald și uscat, adică de zile calde, nopți răcoroase și umiditate scăzută. Acestea produc, în general, struguri de calitate superioară.

  • Sezonul trebuie să fie suficient de lung pentru a permite atât fructelor, cât și părților vegetative ale viței de vie să se maturizeze. Acesta trebuie să asigure suficientă căldură pentru a permite maturarea fructelor și a vegetației.

  • Iarna trebuie să fie suficient de lungă și de rece pentru a asigura o perioadă de repaus vegetativ al viței de vie. Înghețurile târzii de primăvară reprezintă o amenințare pentru mugurii tineri, deoarece aceștia sunt sensibili la temperaturile de îngheț, care pot deteriora și distruge buchetele de flori.

  • Trebuie să existe un număr adecvat de ore de lumină solară pentru asigurarea fotosintezei la nivel adecvat pentru un aport suficient de carbohidrați în vederea maturizării fructelor.

  • Ploile abundente sau deficitare în timpul perioadei de matrurare pot provoca diverse boli viței-de-vie.

  • Irigarea prin picurare optimizează aprovizionarea cu apă pentru producția de struguri. În prezent, este principala metodă de irigare în mediile de creștere intensivă, permițând perioade de producție mai lungi, o calitate mai bună și randamente mai mari. Cu toate acestea, nu este permisă în toate teritoriile, în special atunci când există o indicație geografică protejată în regiune.

Cerințe nutritive

Vița de vie are mai puține deficiențe minerale și o cerere mai mică de nutrienți pentru plante decât multe alte culturi horticole.

Aplicarea fosforului, a potasiului și a varului trebuie să se bazeze pe testele de sol și pe rezultatele analizelor foliare.

Îngrășămintele cu azot ar trebui aplicate în timpul perioadelor de absorbție activă, pentru a minimiza pierderile prin levigarea solului.

Aceasta include perioada de la dezmugurire până la infrunzire și, în cazul în care nu a avut loc căderea frunzelor, imediat după recoltarea fructelor.

Este preferabilă aplicarea mai multor doze de azot în locul unei singure aplicări mari de primăvară. Cele mai multe forme de azot pot fi utilizate în mod egal în podgorii.

 

Dinamica asimilării nutrienților pe parcursul unui sezon de cultură în podgorii

Următoarele modele de dinamică pot fi observate mai sus:

    • Absorbția de N este relativ scăzută la începutul sezonului, crește brusc până la dezvoltarea fructelor, apoi scade brusc până la recoltare și crește din nou brusc după recoltare.

    • P urmează un model similar, dar crește numai după recoltare.

    • Rata de absorbție a K începe cu cu un varf de absorpție, apoi scade brusc până la recoltare și revine ușor după recoltare.

 

Rolul nutrienților

Azot

Promovează randamente ridicate și asigură creșterea vegetativă a culturii. Joacă un rol cheie în sinteza proteinelor, care sunt direct implicate în creștere și randament.

Fosfor

Promovează dezvoltarea unui sistem radicular bun. O condiție prealabilă pentru înflorire și prin urmare pentru numărul și menținerea fructelor. Esențial pentru gestionarea adecvată a energiei în plante. Îmbunătățește diviziunea celulară.

Potasiu

Îmbunătățește transportul zaharurilor către fructe. Este un cofactor pentru zeci de enzime. Reglează gestionarea apei, în principal prin deschiderea stomatelor. Îmbunătățește conținutul de zahăr al fructelor. Reduce sensibilitatea la multe tipuri de stres abiotic și biotic. Îmbunătățește culoarea verde închis a fructelor, carnea fermă, forma și randamentul general.

Calciu

Promovează stabilitatea peretelui celular, oferind astfel plantei o structură puternică și rezistență la boli. Calciul adecvat previne putregaiul florilor. De asemenea, asigură o durată de conservare îmbunătățită.

Magneziu

Este partea centrală a moleculei de clorofilă, jucând un rol esențial în fotosinteză. Crește utilizarea Fe. Transportator al fosforului în plantă. Este atât un activator enzimatic, cât și o componentă a multor enzime. Contribuie la obținerea unei culori verzi intense a fructelor.

Fier

Esențial pentru sinteza proteinelor și a clorofilei. Factor important în multe enzime, asociat cu transferul de energie și cu sistemele respiratorii.

Mangan

Translocarea zaharurilor și a carbohidraților. Polenizarea și producerea de semințe. Diviziunea celulară și formarea pereților celulari, în legătură cu absorbția și utilizarea Ca.

Zinc

Producția de auxină, un hormon de creștere esențial. Promovează sinteza proteinelor și a clorofilei. Necesar pentru formarea amidonului și dezvoltarea corectă a rădăcinilor.

Cupru

Implicat în metabolismul N și al carbohidraților. Un catalizator în fotosinteză și respirație. Inclus în enzimele implicate în construirea și transformarea aminoacizilor în proteine.

Molibden

Important pentru activitatea nitrat reductazei, care transformă nitrații în aminoacizi. Conversia P anorganic în forme organice.

 

Deficiențe de nutriție

NutrientDescriere
AzotFrunze mature: verde-deschis sau galbene.
• Creșterea lăstarilor: lentă și încetează în mijlocul verii
• Internoduri: scurte
• Maturarea fructelor: precoce
• Calitatea fructelor: slabă, inclusiv culoare slabă la soiurile roșii
Fosfor• Plantele cu deficit de P- au rădăcini slabe, sunt pipernicite și produc frunze mici, de culoare verde închis sau maro.
• Numărul de fructe este redus, afectând astfel producția.
Potasiu• Frunzele mature sunt cele mai sensibile, prezintă cloroză marginală, iar în cazuri severe marginile frunzelor se colorează.
• Pe frunze apare o culoare verde închis. La mijlocul până la sfârșitul verii, frunzele pot avea o culoare bronz, în special pe partea de vest a spalierului. niste
frunzele pot dezvolta pete întunecate sau pete.
• Deficitul de K poate fi agravat prin aplicarea de dolomita, aplicata pentru ridicarea pH-ului și îmbogățirea solului cu Mg.
• Deficiența severă de K reduce semnificativ vigoarea viței de vie, mărimea boabelor și randamentul culturii
Magneziu• Îngălbenirea frunzelor mai bătrâne, începând între nervurile majore, care păstrează un chenar verde îngust. Această cloroză intervenală se manifestă mai întâi ca pete . Frunzele mai tinere sunt mai puțin afectate. Cu excepția cazului în care deficiența este severă, nu devine evidentă până la sfârșitul verii.
• Frunzele tinere terminale nu pot prezenta simptome decât dacă întreaga viță de vie este extrem de afectată.
• Randamentele sunt reduse.
• Deficitul de Mg poate reduce randamentul și poate întârzia coacerea dacă cloroza frunzelor devine suficient de severă pentru a inhiba fotosinteza.
• Deficiența se evidențiază în principal în parcelele cu pH<5,5 și în parcelele care au primit doze mari de îngrășământ cu N, Ca sau K, pe soluri ușoare și în anii foarte secetoși.
Fier• Îngălbenirea interveinală apare mai întâi pe frunzele tinere. Toate celelalte frunze rămân verde închis.
• Reducerea creșterii și a randamentului lăstarilor.
• Plantele cu deficit de fier sunt galbene și pipernicite.
• Cel mai adesea observată la creșterea în soluri alcaline (pH > 7,0) sau calcaroase și poate fi indusă și de supraturarea cu calcar, drenaj slab sau concentrații mari de ioni metalici în sol sau soluție nutritivă.
Mangan• Simptomele apar la mijlocul verii până la sfârșitul verii, ca o cloroză intervenală, sau îngălbenirea frunzelor bazale.
• Deoarece deficitul de Mn afectează doar frunzele mai vechi, mai puțin active din punct de vedere fotosintetic, pierderile de producție din deficiența de Mn sunt rareori o îngrijorare.
• Deficiența de Mn apare pe soluri cu pH>7 și pe soluri nisipoase, calcaroase sau excesiv de Ca.
Molibden• Frunzele mai bătrâne sunt afectate mai întâi, ca o cloroză intervenală albicioasă, însoțită de arsura marginală a frunzelor în cazuri severe, urmată de moartea țesutului la margini.
• Plante sever pipernicite.
Zinc• Frunzele tinere par îngălbenite și tind să fie de dimensiuni mai mici.
• Îngălbenirea intermediară similară cu cea provocată de deficitul de Fe.
• Creșterea nouă este afectată negativ cu internoduri mai scurte care produc lăstari pipernici.
• Frunzele mai mature prezintă inițial cloroză interveinală de culoare verde-gălbui, dezvoltându-se mai târziu în galben/albicios. Venele își păstrează marginile verzi.
• Mult mai puține flori, care pot fi infertile.
• Ciorchini ofilit cu minuscule, subcoapte

   

Deficienta de azot                                           Deficienta de Fosfor  

   

Deficienta de Potasiu                                     Deficienta de Magneziu

   

Deficienta de Mangan                                 Deficienta de Fier

   

Deficienta de Zinc

Metode fe fertilizare

Aplicare pe sol

Aplicați azot la 30-60 cm de viță de vie in banda + încorporare imediată, sau prin fertirigare. Dacă este necesară fertilizarea cu azot, aplicarea anuală a 35-60 kg/ha de azot efectiv, pe soluri nisipoase argiloase, este un bun punct de plecare pentru podgorii mature. Viile tinere (1 și 2 sezon de vegetație) care au nevoie de fertilizare cu azot, de obicei, necesită nu mai mult de 30 kg/ha de azot.

Fertirigare prin irigare prin picurare în câmp deschis și management protejat

Deoarece irigarea prin picurare este atât de comună cu această cultură, fertilizarea se face în general prin fertirigare, folosind îngrășăminte complet solubile, adaptând raporturile N-P-K-Ca-Mg în funcție de nevoile culturii la fiecare etapă de creștere.

Fertilizare foliara

Un program de pulverizare foliară aplicat corespunzător se concentrează de obicei pe micronutrienți și poate fi benefic. Înainte de aplicarea oricărui spray nutritiv, trebuie efectuată o analiză de laborator a pețiolului din frunzele afectate și normale și o analiză a solului. Acest lucru poate ajuta la luarea unei decizii educate, cu mai multe dovezi decât doar simptome vizuale. Deficiența de zinc poate fi corectată prin aplicarea unui spray foliar cu 2-3 săptămâni înainte de înflorire. Deoarece Fe este imobil în plante, pulverizați numai frunzișul existent. Dacă cloroza este severă și persistă, pot fi necesare aplicări repetate la intervale de 10-20 de zile.

Studii de viță de vie

Solinure FX la podgorii
Franţa

13

Creșterea randamentului
Vezi toate studiile

Întrebări și răspunsuri

Câteva întrebări frecvente pe care le-am primit de la fermieri cu privire la cultivarea podgoriilor.

  • Etapa de plantare este un moment important în ceea ce privește fertilizarea, când ar trebui să fie furnizate o cantitate crescuta de potasiu, magneziu și fosfor. Dar In timpul produtiei, recolta înseamnă absorbție, așa că în fiecare an vița de vie ar trebui să primească o doză de N, P, K și Mg.

  • Oricare dintre acestea este ok. În unele zone, irigarea nu este permisă, așa că ar trebui să optați pentru ingrasamant solid sau foliar. Dacă este permisă irigarea prin picurare, aceasta poate fi cea mai bună modalitate de a răspunde nevoilor culturii.

  • De obicei, K/Mg în solul de vie pentru vin ar trebui să fie între 2 și 3, așa că un îngrășământ precum polisulfatul va menține un astfel de raport.

  • Un aport de potasiu în plantă va asigura o recoltă suficientă și un conținut bun de zahăr. Polisulfatul asigură disponibilitatea acestor nutrienți pe tot parcursul ciclului de cultură.

  • Efectul principal ar fi îngălbenirea plantei și reducerea fotosintezei astfel încât strugurii să nu fie formați cu toți compușii necesari pentru a face un vin bun. Polisulfatul asigură disponibilitatea acestor nutrienți pe tot parcursul ciclului de cultură.

thumb

Portofoliul nostru

Soluții durabile și inovatoare pentru creșterea randamentului culturilor

Explorați produsele noastre
thumb

Cunoștințele noastre

Sfaturi și trucuri, informații legate de piață și de culturi

Explorați cunoștințele noastre
thumb

Studiile noastre

Să vezi înseamnă să crezi. Rezultatele studiilor din întreaga lume

Explorați studiile noastre